AUREL LAZĂR – AVOCAT
Născut la 5/17 August 1872, în Oradea, jud. Bihor
Decedat la 18 Noiembrie 1930
Studii: Liceul Premonstratens din Oradea; Academia de Drept din Oradea; Facultatea de Drept din Budapesta; doctor în Științe Juridice
Delegat ales al cercului electoral Aleșd
Artizan al Marii Uniri, Aurel Lazăr este „stegarul naționalismului intransigent”[1], cel mai de seamă reprezentant al Bihorului în lupta pentru „unirea necondiționată” a Transilvaniei cu România. Este cel care a pus Oradea pe harta Marii Uniri.
„Noi vrem unirea cu România… . Trebuie ca toate teritoriile locuite de români să se unească și unitatea aceasta să hotărască ce formă de organizare statală să adopte”[2], afirma Aurel Lazăr, pe data de 27 Noiembrie 1918, acordat ziarului orădean Nagyvaradi Naplo.
În anul 1901, este ales în Comitetul Executiv al Partidului Național Român (PNR). Pe 12 Octombrie 1918, în casa sa din Oradea, Aurel Lazăr găzduieşte şedinţa Comitetului Executiv al PNR și prezintă un proiect de „Declaraţie”, utimele sale pasaje fiind incluse în textul final al ”Declaraţiei de independență”.
A fost unul dintre cei şase delegaţi ai PNR care, împreună cu alţi şase delegaţi din partea social-democraţilor, au format Consiliul Naţional Român Central. A fost președintele Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor. 
Participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în calitate de delegat ales din partea cercului Aleşd. A fost ales membru al Marelui Sfat Naţional din Transilvania, respectiv membru al Consiliului Dirigent, coordonând Resortul de Justiţie[3].
Deputat în Parlamentul României, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. A fost și preşedinte al Partidului Național Ţărănesc din Bihor, iar la 7 Iunie 1930 a fost ales primar al Oradiei. A decedat la scurt timp, la data 18 Noiembrie 1930.
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Teodor Neş, Oameni din Bihor 1848-1918, ediţia a II-a, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2006, p. 528
[2] Viorel Faur, Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919), Editura Fundaţia Culturală „Cele trei Crişuri”, Oradea, 1992, p. 100. Vezi şi „La 1 Decembrie 1918, toate drumurile din Bihor au dus la Alba Iulia”, articol accesibil on-line la adresa https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/la-1-decembrie-1918-toate-drumurile-din-bihor-au-dus-la-alba-iulia–86954.html, accesat la data de 16.08.2018
[3] Teodor Neş, op. cit., p. 565
