IOAN CIORDAȘ – AVOCAT
Născut la 25 Decembrie 1877, în Betfia, jud. Bihor
A murit ca martir al neamului în noaptea de 3 spre 4 Aprilie 1919
Studii: Liceul Premonstratens Oradea; Academia de Drept din Oradea; Facultatea de Științe Juridice Cluj; doctor în Științe Juridice
Delegat ales în cercul Beiuș
În timpul liceului, i-a fost schimbat numele de autoritățile școlare din Ciurdariu în Ciordaș[1], iar ulterior pentru atitudinea sa românească a fost eliminat de la Academia de Drept din Oradea[2].
Și-a călăuzit pașii după crezul său politic: ”Viața mea este poporul meu”. Astfel s-a pus în slujba neamului românesc, înființând banca ”Drăganul” și Librăria și Tipografia ”Doina”[3]. 
Pe 12 Octombrie 1918, Ioan Ciordaș s-a aflat în casa lui Aurel Lazăr, alături de ceilalți fruntași români, unde au redactat și semnat “Declarația de autodeterminare” de la Oradea[4]. A fost ales președintele C.N.R din Beiuș.
Începând cu 4 Noiembrie 1918, pe casa lui Ciordaș din Beiuș, ”a început să fâlfâie primul steag naționalist (românesc), ca simbol că, de acum înainte, scutele lui vor trăi și muri”[5].
Teroarea dezlănțuită de bandele secuiești conduse de căpitanul Verbonczy a atins punctul culminat în noaptea de 3/4 Aprilie 1919, când Ciordaș a fost ridicat în miez de noapte și, împreună cu Nicolae Bolcaș, au fost transportați pe un câmp, cu un tren, în comuna Lunca și executați. Ciordaș avea capul zdrobit, mâna dreaptă ruptă și ochii scoși.
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Aurel Tripon, Monografia Almanah a Crişanei, judeţul Bihor, Tipografia Diacezană Oradea, 1936, p. 353
[2] Teodor Neş, Oameni din Bihor 1848-1918, ediţia a II-a, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2006, p. 510
[3] Ibidem, p. 511
[4] Ibidem, p. 520
[5] Beiuşul şi lumea lui. Studiu monografic, vol. II, Ioan Degău şi Nicolae Brânda (coordonatori), Editura Primus, Oradea, 2008, p. 264, Apud Petru E. Papp, Din trecutul Beiuşului. Pagini de glorie şi de jertfe, Librăria şi Tipografia Doina, Beiuş, 1928, p. 203