CHIȘ GHEORGHE – PRIMAR

Născut la 8 Noiembrie 1888, în Burzuc, jud. Bihor

Decedat în anul 1940 la Oradea

Studii: clasele primare la școala din satul natal

Participant  din satul Burzuc la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

 

Chiș Gheorghe a fost un om calculat și foarte preocupat de tot ce se întâmplă în jurul său, s-a implicat în toate activitățile sociale și civice din comunitatea sa din satul Burzuc.

A fost birăul (primarul) din satul Burzuc din partea Partidului Național Țărănesc. Om credincios, a trăit toată viața după cuvintele: „Să nu te uiți la nici un greu că toate trec cu credință în Dumnezeu”. Era prieten apropiat cu Iuliu Maniu cu care se vizita des, mai ales în perioada culesului strugurilor.

La un moment dat într-o perioadă în care românii aveau nevoie de un act măreț de recunoaștere a culturii și identității lor pe teritoriul Transilvaniei, toți cei care au crezut în acest fapt au făcut tot posibilul să ajungă la Alba Iulia. Acele valori democratice în care au crezut și le-au promovat acum 100 de ani sunt la fel de valabile și actuale și astăzi. Și stră-stră-bunicul meu, împreună cu toți cei care au contribuit la Unirea cea Mare au crezut într-o Românie puternică, independentă și modernă în care toată lumea are atât drepturi cât și obligații, iar femeile să fie încurajate să se implice social și civic dobândind dreptul la vot. Era imposibil să nu creadă în aceste drepturi având în vedere că a avut 6 fete și 2 băieți. Băiatul cel mare, stră-bunicul meu, Chiș Gheorghe a rămas în satul Burzuc să îl ajute la muncile pământului însă datoria față de țară și-a demonstrat-o fiind soldat în Armata Regală. Cel de-al doilea fiu, Chiș Crăciun (Chișiu Grațian) a urmat studiile la Liceul Emaniul Gojdu, iar mai apoi a devenit preot și protopop, un activist împotriva regimului comunist, care din pacate a fost și deținut politic. 

În momentul în care s-a aflat că se face Marea Adunare Națională la Alba Iulia, Chiș Gheorghe și-a înhămat caii la căruță și alături de verișorul său, Chișbora Gavril, primarul satului vecin, Chioag au pornit spre Alba Iulia. Odată ajunși la Huedin, au poposit o noapte la niște rude (cuscri) din zona, iar a doua zi au pornit spre Blaj, unde a fost punctul de întâlnire cu alți delegați, iar caii i-au lăsat în gazdă, ca apoi să pornească pe jos spre Cetatea Alba Iulia.

„Unirea este a noastră, trăiască România Mare, trăiască națiunea română! Toți suntem români!” au fost cuvintele care au rămas în gândul și în inima lui Chiș Gheorghe, care la întoarcere i-a chemat pe toți sătenii la „Casa Satului” pentru a le povesti cele petrecute la Alba Iulia și „nicio femeie participantă nu era să nu plângă la cat de frumos a vorbit despre Unire”. În noaptea Unirii, în fiecare Biserică română din Transilvania s-au tras clopotele în continuu, bărbații făcând cu rândul pentru a răsuna fericirea, iar femeile au aprins la fiecare fereastră lămpile, iar lumina Unirii strălucea în fiecare casă.

După exact 100 de ani de la nașterea stră-stră-bunicului meu, Chiș Gheorghe din satul Burzuc, m-am născut eu și sunt mandră că astăzi pot să ii cinstesc dedicarea și implicarea pe care a avut-o la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, cel mai frumos an din istoria României. Cred că nu întâmplător am ajuns să locuiesc pe strada Iuliu Maniu din Oradea și să studiez la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, ca mai apoi să fac parte din cea mai frumoasă echipă a „Urmașilor Marii Uniri”. Astfel scopul nostru în anul Centenarului este să aducem în atenția românilor, urmași ai delegaților, dar nu numai, sacrificiul și devotamentul acestora. Valorile pentru care acești oameni au luptat și s-au sacrificat trebuie să reprezinte modelul unei noi generații de români care să ducă România mai departe, să îi asigure locul cuvenit în cadrul construcției europene, și să ne facă pe toți mai uniți și mai activi în calitate de cetățeni.

Cu siguranță fiecare familie are o poveste de spus și strămoși care au contribuit la ceea ce suntem cu toții astăzi, de aceea îmi doresc ca și noi generația 2018 să continuăm să fim uniți și să punem umărul la cea mai binecuvântată țară, ROMÂNIA!

Autor: Cătălina Ficuț (stră-stră-nepoată)