preluare din Petru E. Papp, Din trecutul Beiușului – Pagini de glorie și de jertfe, Beiuș 1928 (fragmente)

Înainte de a avea Mărășeștii, România fu constrânsă să încheie la București pace cu puterile centrale, astfel primăvara anului 1918 se începe cu dezastru pentru noi Românii. România îngenunchiată, Ungurii caută să ne dea și nouă lovitura de moarte. Nici o întrunire nu se mai putea face fără asistența reprezentantului statului. Sinoadele eparhiale cu comisari regali. Organizația bisericeasacă devine iluzorie, la graniță dinspre România se întroduce zona culturală cu statificarea școalelor confesionale, cu colonizări de Unguri acolo și cu mutarea Românilor pe câmpiile Ungariei.

Înzădar protestau Românii, glasul lor nu-l asculta nimeni.

Ne-a mai rămas numai o singură nădejde, că adecă luptele depe frontul intalian și francez se vor termina cu biruința Antantei.

Puterile centrale încăierate în rasboiul de patru ani obosiseră. Naționalitățile din Austro-Ungaria erau pătrunse de cele 14 puncte Wilsonieine, prin care fiecare popor va hotărî liber asupra viitorului său, și cărei țări vreau să aparțină. Ideile lui Wilson trăzesc la nouă viață popoarele subjugate din Austria, care pe rând formează unități autonome.

Monarhia Austro-Ungară troznește din toate încheieturile, și prăbușirea ei se apropie cu pași repezi.

Noi priveam cu indignare, că Comitetul Național nu dă semne de viață. Anul 1918 se apropie spre sfîrșite și Românii din Ungaria nu luaseră nici o hotărâre. La Îndemnul P.S. Sale dlui Episcop R. Ciorogariu și dr. Aurel Lazăr, Comitetul executiv al Partidului Național e convocat totuși de dr. T. Mihali pe ziua de 12 Octombrie în Oradea, în casa lui Dr. Aurel lazăr.

Ședința aceasta e istorică, căci atunci s’a hotărât soarta neamului românesc din Ungaria.

Pentru însemnătatea actului eternizez aci procesul verbal dresat cu această ocaziune memorabilă:

Proces verbal

redactat în ședința comitetului executiv al Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria în ziua de 12 Octomvrie 1918 st. n.

Dl. viceprezident deschide ședința la orele 10 a.m. constatând prezența dlor membri: Dr. I. Ciordaș, Vasile Goldiș, Nicolae Ivan, Dr. Aurel Lazăr, Dr. Ștefan C. Pop, Dr. Ioan Suciu, Dr. Alexandru Vaida, Dr. Aurel Vlad, – iar ca oaspeți invitați de prezidiu: Dr. George Dobrin, Dr. Valer Braniște, Dr. Petre Corneanu, Fr. Ioan Erdelyi.

I.

Prezidentul pune în discuție chestia, ce atitudine să ia comitetul național în situația politică actuală. Se alege un comitet de șase, cu autorizația să pertracteze în numele comitetului, până la întrunirea plenului, cu toți cei ce se vor adresa comitetului național. Aleși sunt dnii: Dr. Teodor Mihalyi, Dr. Șefan C. Pop, Dr. Aurel Vlad, Dr. Aurel Lazăr.

II.

După o discuție temeinică se hotărăște cu unanimitate, publicarea următoarei rezoluții:

,,În fața situațiunei create prin răsboiul mondial, comitetul executiv al partidului Nașional-Român din Ungaria și Transilvania constată, că rezultatele acestui răsboiu justifică pretenziunile de veacuri ale acestei națiuni pentru libertatea sa deplină națională. În virtutea dreptului firesc al fiecărei națiuni, de-a hotărî liber asupra sorții sale, drept acceptat acum și de guvernul Ungariei prin cererea de armistițiu al Monarchiei, națiunea română din Ungaria și Transilvania, pretinde să i se ofere de a-și determina liber și absolut fără de nici un amestec strein ea însăși forma sa constituțională de stat și a coordinării sale în sânul națiunilor libere.

Organizația națională a națiunii române din Ungaria și Transilvania nu recunoaște parlamentului și guvernului ungar dreptul de a se considera ca reprezentant al acelei națiuni și nu recunoaște vre unui emis al acelui guvern ori al Monarchiei dreptul de-a reprezenta interesele sale naționale la congresul general de pace, ci aceste interese le va putea încredința numai factorilor instituiți de adunarea sa națională. Afară de însăși adunarea națională, ori organele emise din sânul ei, – pentru acum, comitetul executiv al partidului național – nimeni nu are dreptul să pertracteze și să decidă în chestii cari privesc situația politică a acestei națiuni și orice decisiuni și învoeli, ce s’ar face fără concursul acelora, le declară nule și fără de nici o putere deobligătoare pentru națiunea română. După suferinți și lupte seculare, națiunea română din Monarchie așteaptă înfăptuirea dreptului său inalienabil și imprescriptibil la viața independentă națională’’.

Pe baza acestei rezoluțiuni dr. A. Vaida a făcut în parlamentul din Budapesta declarațiunea de retrage a deputaților români din dietă pentru totdeauna.

Ungurii știau acum că ne-au pierdut și pe noi, de aceia au încercat de mai multe ori o împăciuire, promițându-ne autonomie națională în cadrele statului ungar, dar Comitetul Național a rămas ferm hotărât pe lângă Unirea națională.

La 1 Noemvrie 1918 întreaga lume trece prin mari prefaceri. Puterile centrale, cari până aici credeau că vor ieși biruitoare, ajung la o răspântie primejdioasă. Prin intrarea Americii în răsboiu, norocul, ce le-a surâs până aici, le părăsi. Deodată alianța lui Wilhelm se prăbușește. Armatele dela Sud ale Antantei nimicesc Bulgaria. Ea capitulează. Firul cu Turcia e rupt, iar Ungaria văzându-și periclitată existența, cere să fie desfăcută de Austria. Guvernul lui Wekerle odiosul cade, frânele conducerii trec în mâinile lui Karolyi Mihaiu și el declară independența Ungariei și proclamă republica.

Armatele părăsesc fronturile, și deschid drumurile pentru armatele Antantei. În Ungaria se constituie Comitetul Național Maghiar, care promite libera dispunere a tuturor popoarelor din țară.

…

Într-o după masă stăm la câmp de vorbă cu un fin al meu, Vasile Cârge, care tocmai sosise de pe front, și-l întreb, ce zic soldații.

– Apoi nașule, atâta, că s’a gătat cu țara ungurească și noi de acum suntem ai Românului pe veci.

Iosif Marc, un creștin bătrân, cari și el avuse un fiu pe câmpul de luptă, își scoate pălăria, se întoarce spre Răsărit, făcând cruce și o adâncă închinăciune și zice:

– Doamne Ție-ți mulțămesc, că am ajuns să aud și vestea asta!

În 4 Noemvrie fâlfăie pe casa dr. Ioan Ciordaș primul steag național ca un simbol că de acum înainte sub cutele lui vom trăi și muri.

…

Acum Consiliul Național Român, cu biroul central la Arad, după ce se organiză în cele 26 județe în cari Românii sunt în majoritate, merge cu un pas înainte. Trimite ultimat guvernului Consiliului Național Maghiar din Budapesta redactat în următorii termeni, hotărâți și demni:

,,Deslănțuirea furtunoasă a evenimentelor ne-a produs convingerea, că în înțelesul dreprului de liberă dispozițiune a neamurilor, cât și spre scopul de a păstra ordinea publică, siguranța averei și a vieții, trebue încă acum să luăm puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite de Români în Ardeal și Țara Ungurească.

La ținutul acesta aparțin comitatele: Torontal, Timiș, Caraș-Severin, Arad, Bihor, Sătmar, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Solnoc-Dobâca, Sălaj, Cluj, Murăș-Turda, Turda-Arieș, Alba-Inferioară, Târnava-Mare, Hunedoara, Sibiu, Brașov, Făgăraș, Trei-Scaune, Odorheiu și Ciuc, precum și părțile românești din comitatele Bichiș, Cianad și Ugocea.

Guvernul să adreseze națiunilor din Ungaria și Ardeal numai decât un manifest în acest înțeles și să subordoneze potestății noastre toate instituțiunile, autoritățile și organele de stat, politice administrative, judecătorești, de comunicație, școlare, bisericești, financiare și militare aflătoare pe acest teritor. Tot atunci este a se sista pe același teritor ori ce alt imperiu. Pentru acest caz putem garanta ordinea publică, siguranța averii și a vieții. În cazul contrar am fi necesitați să aducem prin proclamațiune la cunoștința poporului nostru, a țării și a lumei întregi, că exercitarea dreptului de liberă dispozițiune asupra sorții noastre, ni s’a făcut imposibilă și astfel vom sista orice împreună lucrare cu autoritățile publice, iar pentru evenimentele ce ar urma, nu primim nici o răspundere și această răspundere o transmitem integral asupra guvernului actual al Consiliului național maghiar.

E lucru firesc, că față cu celelalte popoare aflătoare pe teritorul de subîntrebare vom respect din partea noastră principiile lui Wilson.

Modalitățile de predare a guvernării le va stabili o comisiune mixtă. Guvernul îl vom constitui la Sibiu.

Răspunsul la această recercare a noastră îl așteptăm până la 12 Noemvrie a.c. la orele 6 p.m.’’

Acest ultimat spulberă spulberă orice nădejde pentru Unguri de a ne mai putea ademeni cu promisiuni ori constrânge prin amenințăro. Tratativele dela Arad, ce urmară peste cîteva zile, nu avură nici un rezultat favorabil pentru ei. Conducătorii noștri declară, că prin o hotărâre a poporului întreg vor desfacerea definitivă de Ungaria.

După eșuarea tratativelor dela Arad, Consiliile naționale române intensifică activitatea pentru întronarea păcii și liniștirea spiritelor. În părțile Beiușului, unde noi formam majoritatea covârșitoare, am putu stăpâni ușor instinctele mulțimei. Cazuri de omor nu s’au întâmplat de cât unul, la Budureasa. În schimb în jurul satelor pădurile domeniului episcopesc gr. cat. au fost devastate.

Tineretul însuflețit cere cu insistență arborarea tricolorului românesc pe toate edificiile publice.

La 27 Noembrie se ține adunarea electorală a cercului electoral Beiuș-Vașcău în localul Casinoului român pentru alegerea, din ordinul Consiliului Central Național Român, a 5 delegați la Marea Adunare Națională Română ce va avea loc la 1 Decemvrie la Alba-Iulia.

Prezidează părintele Moise Popoviciu.

Votarea decurge în cea mai perfectă ordine și la despoiarea scrutinului se constată că unanimitatea voturilor au întrunit-o, Dr. Ioan Ciordaș, Ilarie Crișan, Beiuș, Teodor Cornea, Meziad, Atanasiu Toader, Șighiștel, Lăpădat Cioflam, Ghighișteni.

În momentele de mari prefaceri din luna Noemvrie intră în luptă și femeile române din Beiuș.

Dna. Viora dr. Ciordaș tot în ziua de 27 Noembrie le convoacă la o consfătuire, deoarece, ’’în momentul când bărbații români pe lângă o muncă încordată înfăptuiesc toate idealurile noastre, este datorința sfântă a femeilor române de a-și cere din această muncă măreață partea cuvenită. Condiția ori cărei munci este organizația.’’

La această consfăturie s’a hotărât înființarea’’Reuniunii Femeilor Române din Beiuș și jur’’.

Tot în această consfăturie s’a mai hotărât ca Reuniunea constituită provizor să fie reprezentată la Adunarea Națională dela Alba-Iulia prin doamnele Elena dr. Muntean, Tina dr. Papp și Elena Ardelean.

Dar despre această Reuniune voi vorbi pe larg mai tîrziu, ca despre o podoabă a vieții noastre culturale și dela care și noi bărbații am putea lua pildă de muncă, stăruință și abnegațiune.