Urmașii Marii Uniri

Asociația ‘’Urmașii Marii Uniri’’, înființată în anul 2015 la Oradea, are ca scop principal cinstirea memoriei participanților din județul Bihor, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din Decembrie 1918. Prin proiectul cu același nume, ne dorim să aducem în atenția românilor, urmași ai delegaților, dar nu numai, sacrificiul și devotamentul acestora. Valorile pentru care acești oameni au luptat și s-au sacrificat trebuie să reprezinte modelul unei noi generații de români care să ducă România mai departe, să îi asigure locul cuvenit în cadrul construcției europene și să ne facă pe toți mai uniți și mai activi în calitate de cetățeni.

Delegații și poveștile lor

  • Alexandru Nicolae Popescu

    „Notar cercual” în Lăzăreni, ALEXANDRU NICOLAE POPESCU, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, în calitate de delegat al Gărzii Naţionale Române din Plasa Ceica.

  • Nicolae Malița

    Părintele NICOLAE MALIŢA din Săbolciu şi-a dedicat jumătate de veac păstoririi acestei comunităţi ortodoxe si a fost unul dintre delegaţii comunali la Marea Adunare de la Alba Iulia.

  • Gavril Iovan

    Învățător în acele zile fierbinți ale făuririi României Mari, GAVRIL IOVAN se alătură consătenilor săi din Săbolciu și Săcădat şi iau calea munților și purced, încărcaţi de speranţe, spre cetatea lui Mihai Viteazul.

Înainte de a avea Mărășeștii, România fu constrânsă să încheie la București pace cu puterile centrale, astfel primăvara anului 1918 se începe cu dezastru pentru noi Românii. România îngenunchiată, Ungurii caută să ne dea și nouă lovitura de moarte. Nici o întrunire nu se mai putea face fără asistența reprezentantului statului. Sinoadele eparhiale cu comisari regali. Organizația bisericeasacă devine iluzorie, la graniță dinspre România se întroduce zona culturală cu statificarea școalelor confesionale, cu colonizări de Unguri acolo și cu mutarea Românilor pe câmpiile Ungariei.
În zădar protestau Românii, glasul lor nu-l asculta nimeni.
Ne-a mai rămas numai o singură nădejde, că adecă luptele depe frontul intalian și francez se vor termina cu biruința Antantei.
Puterile centrale încăierate în rasboiul de patru ani obosiseră.

Naționalitățile din Austro-Ungaria erau pătrunse de cele 14 puncte Wilsonieine, prin care fiecare popor va hotărî liber asupra viitorului său, și cărei țări vreau să aparțină. Ideile lui Wilson trăzesc la nouă viață popoarele subjugate din Austria, care pe rând formează unități autonome. Monarhia Austro-Ungară troznește din toate încheieturile, și prăbușirea ei se apropie cu pași repezi. Noi priveam cu indignare, că Comitetul Național nu dă semne de viață. Anul 1918 se apropie spre sfîrșite și Românii din Ungaria nu luaseră nici o hotărâre. La Îndemnul P.S. Sale dlui Episcop R. Ciorogariu și dr. Aurel Lazăr, Comitetul executiv al Partidului Național e convocat totuși de dr. T. Mihali pe ziua de 12 Octombrie în Oradea, în casa lui Dr. Aurel Lazăr.
Ședința aceasta e istorică, căci atunci s’a hotărât soarta neamului românesc din Ungaria.