Ioan Ciordas (n. Ciurdariu) a fost avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Fiu de preot, este descris de contemporani ca avand o personalitate sobra, folosind mereu un discurs logic si extrem de persuasiv.

S-a nascut la 25 decembrie 1877 in Betfia, judetul Bihor. A urmat cursurile scolii secundare la Liceul Premonstratens din Oradea. Se inscrie apoi la Academia de Drept din Oradea iar, in urma eliminarii, pleaca la Universitatea din Cluj Napoca unde obtine, in 1900, doctoratul in drept. Intra ca stagiar in cancelaria lui Teodor Fasie din Beius apoi trece, in aceeasi calitate, in cancelaria lui Aurel Lazar. Urmeaza stagiul militar la Timisoara în armata austro-ungară, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă, iar în anul 1902 este avansat la cel de locotenent în rezervă. Dupa lasarea la vatra, intra in cancelaria luptatorului nationalist Ioan Suciu din Arad si, apoi, in biroul avocatului D.C. Popovici.

In 1902 se casatoreste cu Viora Ignat, deschizand in casa socrului sau (actualul Muzeu din Beius) un cabinet avocatial. Realizand potentialul cultural al Beiusului si cautand permanent realizarea idealurilor sale nationale, Ioan Ciordas devine principalul organizator si animator al societatilor si asociatiilor culturale si politice din oras fiind deosebit de apreciat de comunitatea locala si ales in conducerea tuturor acestor organizatii. A fost președintele al Casinei Romane si al Despărțământului ASTRA din Beiuș, al organizatiei locale a P.N.R., a înființat Societatea de cântări „Lyra” și Banca „Drăganul”. Pentru susținerea și dezvoltarea culturii și limbii române a înființat tipografia și librăria „Doina”. A organizat și condus Garda Națională din Beiuș. Activitatea sa s-a desfasurat pe patru planuri: politic, cultural, legal si economic, Ioan Ciordas folosind orice prilej pentru a atrage atentia asupra ideii unitatii de neam, limba si teritoriu a romanilor. Lupta sa permanenta impotriva asupririi nationale l-a transformat intr-un veritabil port – drapel al romanilor, o personalitate marcanta a timpurilor sale. Ioan Ciordas devine aparatorul romanilor prigoniti in justitie, in procesele politice ale vremii. Rosteste pledoarii fulminante, cu fraze si argumente ce nu pot fi contrazise, impresioneaza publicul si obtine anulari si reduceri ale pedepselor impuse de acuzare. Ramane celebra exprimarea procurorului din procesul memorandistilor care se vede nevoit sa recunoasca “Domnilor, pe dumneavoastra v-am judecat dar procesul l-am pierdut noi, ba am pierdut mai mult decat atat, am pierdut Ardealul”

In 1914, Ioan Ciordas este incorporat in armata si este insarcinat cu organizarea spitalelor militare de pe frontul sarbesc iar in 1915 revine la Beius fiind incorporat local si avand astfel posibilitatea sa-si continue activitatea inceputa inainte de izbucnirea primului razboi mondial.

In 12 octombrie 1918, la Oradea, redacteaza impreuna cu ceilalti membri ai Partidului National Roman “Declaratia de la Oradea”, citita apoi de Alexandru Vaida – Voevod in parlamentul maghiar, declaratia ce proclama independenta si dreptul de autodeterminare a natiunii romane din Transilvania.

In 18 noiembrie 1918, in sediul Casinei Romane din Beius (societate condusa de avocatul Ioan Ciordas), are loc desemnarea candidatilor cercului electoral Beius – Vascau la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. In lista celor cinci delegati, pe primul loc se afla numele Lui Ioan Ciordas.

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia se proclama unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania, decizie care a nu a putut fi acceptata de regimul de la Budapesta si in urma careia s-a declansat terorizarea liderilor satelor si oraselor populate cu romani unde unirea nu devenise inca efectiva. Erau vânaţi cu predilecţie fruntaşii români şi aceia care participaseră la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Regimul comunist al lui Bela Kun declara stare de asediu in Ungaria iar membrii armatei secuiesti cantonati la Beius, condusi de capitanul Kalman Verböczy, au inceput prigoana impotriva elitei miscarii politice si culturale din Tara Beiusului pentru a-i determina să rămână alipiţi cu teritoriile lor la Ungaria. Ioan Ciordas nu putea sa scape nici el acestor abuzuri find, de altfel, primul vizat pe lista “agitatorilor” ce trebuiau eliminati, alaturi de Nicolae Bolcas. Datorită faptului că armata română a întârziat cu sosirea în Beiuș iar regimul comunist din Ungaria a continuat sa produca efecte încă trei luni în acea regiune, în noaptea de 3/4 aprilie 1919 Ioan Ciordas a fost ridicat de la domiciliul său. Soarta lui nu a fost cunoscută timp de câteva săptămâni, fiind dat dispărut. In fapt, el a fost transportat cu trenul în satul Lunca unde a fost torturat si executat impreuna cu Nicolae Bolcas. Trupul sau mutilat a fost exhumat din groapa comuna dupa eliberarea localitatii de catre armata romana si inhumat, pe 25 aprilie 1919, cu onoruri militare, in Amfiteatrul Cimitirului din Deal, Beius.

text scris de Flavius Bunoiu

Bibliografie:

Coordonatori Ioan Degau si Nicolae Branda, Ioan Igna – Beiusul si lumea lui, studiu monografic, vol IV, Editura Primus, Oradea, 2009

Teodor Nes – Oameni din Bihor 1848 -1919, editia a II-a, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2006

Moisa, Gabriel – Acţiuni ale autorităţilor româneşti îndreptate împotriva bolşevicilor orădeni după 20 aprilie 1919 în „Analele Universităţii din Oradea”, Istorie-Arheologie, p. 93, Tom XVII, 2007, Tipar la Metropolis SRL, ISSN 1453-3766

Zainea, Ion – Aurel Lazăr – viaţa şi activitatea, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999, ISBN: 973-595-065-0