Azi s’au împlinit 10 ani de când poporul românesc din Ardeal, Banat și părțile ungurene scuturând jugul secular ai dominației streine s’a întrunit prin cei mai buni reprezentanți ai lui în marea Adunare Națională la Alba Iulia unde a hotărât unirea pe veci a acestor teritorii cu România.

Era mare praznic pentru toată suflarea românească.

Războiul se sfârșise în modul cel mai fericit posibil pentru nația românească în așa fel că au căzut învinși toți vecinii României cari stăpâneau câte o bucată de pământ românesc, atât foștii aliați cât și adversarii. Războiul s’a răzbunat pe provocatorii lui și a favorizat pe cei ce au servit pacea păstrând neutralitatea cât s’a putut mai mult. Și pe plaiurile românești dela Nistru până la Tisa se revărsau zorille libertății naționale și ale dreptății sociale.

La Alba-Iulia a fost o mare sărbătoare națională când sute de mii de reprezentanți ai poporului roman eliberat veneau cântând ,,Deșteaptăte Române’’ spre cetatea lui Mihai Veazul să hotărască liber și prin propria lor voință desfacerea de sub brațele coroanei Ungariei și unirea sub coroana de oțel a Regatului Român.

Ziua măreață de 1 Decemvrie 1918 va rămâne întipărită pe veci în inimile noastre și a întregului neam românesc, după cum va rămâne scrisă cu litere de aur în istoria românilor.

Căci multe au fost jertfele aduse pe altarul marelui ideam împlinit în această zi. Multe au fost suferințele indurate de români sub stăpânirea streină, Mult sânge s’a vărsat și ulte lacrimi au udat pământul robit până a venit ziua mântuirii.

Sângele eroilor neamului Horia, Cloșca și Crișan, frânți pe roată la Alba-Iulia, al marelui erou Mihai Vieazul vărsat pe câmpia Turdei, suferințele lui Avram Iancu și alții, apoi sângele celor 800.000 de ostași români vărsat pe câmpul de luptă care era încă proaspăt la Sibiu, la Jiu și pe plaiurile Munteniei și Doborgei era rasbunat în ziua de 1 Decemvrie la Alba-Iulia.

Împlinindu-se zece ani dela această zi măreață e așa defiresc ca să o serbeze întreaga suflare românească, dar mai ales noi românii din Ardealul unit să o serbăm cu toată evlavia ca pe o neuitată sărbătoare națională.

Să dea bunul Dumnezeu ca sărbătoarea acestei zile mărețe să aibă darul de-a aduce pe români mai aproape unii de alții să-i facă să uite luptele dintre frați cari s’au dat cu ură și înverșunare timp de 10 ani pentru unele invidii și tradiții politice.

Serbările ce se țin azi în toată țara sunt un bun prilej pentru înlăturarea patimilor și înălțarea sufletească.

Fie slăvită ziua de 1 Decemvrie.

preluare din Tribuna, Oradea, Duminică 2 Decembrie 1928