ALEXANDRU MUNTEANU – PREOT
Născut în anul 1871, în Lipova, jud. Arad
Decedat la 28 August 1929
Studii: Liceul din Brad şi Beiuş; Institutul Teologic din Caransebeş; Facultatea Teologică din București, Facultății de Litere
Delegat de drept din Tileagd
Protopopul Alexandru Munteanu (1871-1929) s-a născut în orașul Lipova. Studiile liceale le-a terminat în Brad și Beiuș, iar cursurile teologice le-a absolvit în Caransebeș.
În anul 1897 a fost hirotonit preot în comuna Bogoltin, din eparhia Caransebeșului. În anii 1898 – 1899 și-a completat studiile la Facultatea Teologică din București, frecventând în paralel și cursurile de la Facultății de Litere.Tot în acest timp tânărul preot Munteanu ocupă și un post de funcţionar la Ministerul Cultelor. În anul 1900 părintele Munteanu vine acasă în eparhia sa și este ales preot în comuna Cherechiu, unde păstoreşte cu multă hărnicie până în 1906 când este numit protopop în Tileagd, Eparhia Oradea. În acest timp ocupă loc de cinste în toate corporaţiile bisericeşti, unde dezvoltă o activitate rodnică. Publică, poezie, articole critice și traduceri in revistele : Biserica și Școala, Tribuna, Foaia Diecezană. În anul 1925, Episcopia din Caransebeş îi încredinţează conducerea protopopiatului Biserica Albă, post ce-l ocupă până la moartea sa în 1929.
Protoiereul Ortodox Român fost senator, decorat cu ordinele: Coroana României în grad de Comandor; Coroana României în grad de Ofiţer: Steaua României în grad de Ofiţer;
În perioada 1900-1918 s-a remarcat printre intelectualii transilvăneni prin apărarea drepturilor românilor din Austro-Ungaria, fiind un militant pentru limba și literatura română, pentru educație și filosofie. Apreciat de personalități de seamă, înalți prelați ai României interbelice ca Roman Ciorogariu, Vasile Mangra, Alexandru Munteanu a încercat să îmbine bunul simț și credința cu omenia și înțelegerea de semeni. A înțeles că în acei ani tulburi tânăra generație trebuie ajutată să facă distincția între tradiție și prezent, între rațiune și ideal. În numeroasele sale articole, sau conferințe nu a pregetat să-și îndemne cititorii sau auditoriul spre cauza nobilă a rezistenței prin cultură.
Alături de soția sa, Elena Munteanu, a făcut parte din cei 60 de delegați bihoreni aleși să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, el din partea protopopiatului Peșteș, iar ea din partea Reuniunii femeilor din Beiuș și jur.
După Marea Unire preotul se implică în viața politică fiind ales senator în 1922 din partea Partidului Liberal, circumscripția Salonta, calitate prin care a reprezentat și apărat Biserica Ortodoxă Română. Totodată viața preotului nu a fost una liniștită, fiind persecutat de maghiari. Într-o relatare primită de Ambasada Română la Budapesta în Februarie 1919 : ”În Tileagd la 3 februarie, între orele 5-6 d.a. 2 secui înarmați sosiți cu automobilul intră în casa proropresbiterului Alexandru Munteanu, după ce în 29 ianuarie încă încearcă alți 3 secui să-l prindă, unde ei luară soția și copila la interogatoriu, că unde este protopopul. Familia i-a succes a aviza pe protopopul care era la casa comunală, de unde a venit cu notarul și garda națională locală. Aceștia au aflat pe secui cu revolverele pe masă, cu granatele la brâu și cu puști răzemate de masă. Garda i-a dus pe secui la primărie. Protopopul nu mai știe cum au fost dimiși de la primărie(…) Protopopul stă ca rob închis în casa sa, cerând permisiunea a-i dat voie să se mute la Oradea, altminteri trebuie să pribăgească” (dintr-o adresă către Ambasada Română Budapesta, a C.N.R. comitatens din Oradea Mare la 26 ianuarie/ 8 februarie 1919- Cf. V.F. Documente p. 69)
Fiind bolnav, se stinge din viața la 28 August 1929 la numai 58 de ani. Slujba de înmormântarea a avut loc două zile mai târziu la Biserica Garnizoanei Oradea – Cetate unde primarul orașului, dr. Aurel Lazăr, a ținut să amintească lupta titanică dusă de către protopopul Munteanu pentru limba și legea românească din Ungaria.
Autor: Camelia Buie
