DĂNILĂ MIHAI – PREOT
Născut la 14 Noiembrie 1888, în Tiream, jud. Satu Mare
A murit ca martir al neamului la 14 Februarie 1919
Studii: clasele liceale la Oradea; Academia Teologică Oradea
Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
Preot greco – catolic și învățător în Dijir, Mihai Dănilă a fost un luptător pentru idealul de unitate națională. Iubit de săteni, îi va reprezenta la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. 
În prima duminică de după 1 Decembrie 1918, în timpul Liturghiei, alături de toți enoriașii săi, a sfințit, în lacrimi, steagul național. ”L-au năpădit lacrimile și în loc să vorbească a sărutat tricolorul în vreme ce norodul cânta cu lacrimi în ochi: Deșteaptă-te Române – imnul învierii naționale”[1].
A fost ucis de către trupele secuieşti în 14 Februarie 1919, pe drumul dintre Dijir şi Iteu, fiind învinuit că a făcut rugăciuni pentru România Mare, că a sfinţit tricolorul românesc, că a deşteptat sentimentul naţional[2]. ”Când au venit secuii … au început să-i deie cu patul puştii şi l-au pus întră ei (ei erau 120 inşi, toţi înarmaţi cu granate etc.) şi l-au dus în Dijir, unde lucrul cel dintâi le-a fost să jefuiască casa preotului. … l-au bătut săcuii pe preotul Dănilă din nou şi, culcîndu-l la pămînt, l-au puşcat între piept şi foale. … Omorându-l, i-au furat ciasul, ba încă şi degetul i-au sucit, ca să poată fura şi inelul de pe el”[3], se arată într-o informare despre uciderea pr. Mihai Dănilă.
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Grigore N. Popescu, Preoţimea română şi întregirea neamului. Temniţe şi lagăre, vol. II, Tipografia Vremea, 1940, p. 42
[2] Aurel Tripon, Monografia Almanah a Crişanei, judeţul Bihor, Tipografia Diacezană Oradea, 1936, p. 42
[3] Viorel Faur, Generaţia Marii Uniri. Evenimentele din Bihor (decembrie 1918 – aprilie 1919). Documente, Editura Fundaţia Culturală “Cele trei Crişuri”, Oradea, 1993, p. 81