NICOLAE ZIGRE – AVOCAT
Născut la data de 20 Iulie 1882, în Oradea, jud. Bihor
Decedat la 8 Noiembrie 1962, în Bucureşti
Studii: Liceul Premonstratens Oradea; Academia de Drept Oradea; Facultatea de Drept din Budapesta; doctorat în Ştiinţe Juridice
Delegat ales în cercul electoral Ugra (Cefa)
Nicolae Zigre junior s-a născut pe 20 Iulie 1882 în Oradea, judeţul Bihor, în familia avocatului Nicolae Zigre senior și a Mariei Poynar de Kiraly-Darocz. Mama sa, Maria Poynar, născută la 28 Martie 1847[1], este fiica comerciantului Ioan Poynar[2] din Oradea și a Mariei Jiga, fiica lui Nicolae Jiga[3]. Astfel, Nicolae Zigre junior este strănepotul lui Jiga. Ana Poynar de Kiraly-Darocz, fiica lui Dimitrie Poynar din Craidorolţ, o mătușa de-a sa, a fost mama lui Emanuil Gojdu[4].
„Cel mai bun jurist român din Oradea” s-a implicat cu toată dăruirea profesională în lupta românilor transilvăneni pentru apărarea drep
turilor culturale şi politice. Pentru munca sa activă pe plan naţionalist, a fost ales membru în Consiliul Naţional Român Oradea şi Bihor. La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, participă ca delegat ales din partea cercului electoral Ugra.
A ocupat funcţia de prefect al judeţului Bihor între 24 Septembrie 1919 şi 1 Mai 1920. A fost şi decanul Baroului din Oradea. Devine preşedintele PNL Bihor, fiind numit în 1922 subsecretar de stat în Ministerul de Interne, apoi din 1927 a fost ales senator, ocupând şi funcţia de vicepreşedinte al Senatului României. În anul 1939, Nicolae Zigre jr. a fost numit Ministrul Cultelor şi Artelor.
Instaurarea regimului comunist a însemnat ani grei pentru elita politică interbelică. La vârsta de 68 de ani, după 40 de ani de avocatură, Colegiul Avocaţilor din Ilfov îi suspendă dreptul la pensie, pentru motivul că „ar fi fost antidemocratic, fără să i se arate ce manifestări antidemocratice a avut”[5].
Pe data de 6 Mai 1950, a fost arestat şi dus la Sighet fără să beneficieze de un proces. A trecut pe la Văcăreşti. A fost eliberat pe 4 August 1955[6].
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Teodor Neș, Oameni din Bihor 1848-1918, ediția a II-a, Editura Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2016, p. 369. Pe piatra de mormânt a Mariei Poenaru de Kiralydaroc din Cimitirul Municipal din Oradea data nașterii este 1846.
[2] Pavel Poynar, căpitanul cetății Szecheny, jud. Nograd și fratele său Ioan, au fost ridicați în rang nobiliar încă din anul 1655. În anul 1750, familia care se afla în Craidorolț, s-a mutat în comuna Ianoșda, plasa Salonta. Ioan Poynar se căsătorește cu Maria Jiga (născută la 25 ianuarie 1824) și vor avea opt copii. Una dintre fiice, Maria (născută la 28 martie 1847), s-a căsătorit cu Nicolae Zigre senior la data de 1 noiembrie 1870. Teodor Neș, op.cit., p. 369; Liviu Borcea, Memoria Caselor, Editura Arca, Oradea, 2003, p. 52
[3] Nicolae Jiga s-a născut în data de 4 octombrie 1790 în Sânnicolau Român, jud. Bihor în familia Judea, plugari săraci. Urmează clasele primare în satul natal, apoi două clase la Oradea. Intră calfă într-o prăvălie, apoi își deschide o mică prăvălie. Prin căsătoria cu văduva Aba Cosperda, din familie de mecedo-români, primește ca zestre o prăvălie. În perioada 1839-1870, a deținut funcția de inspector al școlilor confesionale românești. În această calitate, realizând precaritatea vieții de familie a elevilor, decide să-i ajute, devenit unul dintre cei mai mari filantropi români. În anul 1860 a înființat Fundația Jigaiană. A avut patru copii, dintre care Maria, născută la 25 ianuarie 1824, s-a căsătorit cu Ioan Poynar. Teodor Neș, op. cit., pp. 152-158. Aurel Tripon, Monografia Almanah a Crişanei, judeţul Bihor, Tipografia Diacezană Oradea, Oradea, 1936, pp. 320-323. Istoria orașului Oradea, ediția a III-a, Liviu Borcea, Gheorghe Gorun (coordonatori), Editura Arca, Oradea, 2007, pp. 275-276
[4] Emanuil Gojdu s-a născut în Oradea, la 9/21 februarie 1802, tatăl său Popovici Atanasie, iar mama Ana Poynar de Kiraly-Darocz. Datorită acestei legături, în actele de funcționare ale Fundației Gojdu, un membru al familiei Poynar avea dreptul de a face parte din Reprezntanța Fundației. Liviu Borcea, op. cit., p. 51. Teodor Neș, op. cit., pp. 85
[5] Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond Informativ, Dos. 195465, f. 10
[6] Idem, fond Penal, Dos. 069855, vol. I, f. 63