RADU DEMETRIE – EPISCOP GRECO-CATOLIC DE ORADEA (1903-1920)
Născut la 7 Noiembrie 1861, în comuna Rădești, jud. Alba
Decedat la 8 Decembrie 1920
Studii: Liceul greco-catolic la Blaj; Colegiul Sf. Atanasie de la Roma; Filosofia și Teologia la Propaganda Fide din Roma; doctoratul în Teologie
Delegat de drept la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
S-a născut în comuna Rădești, din județul Alba, într-o familie de țărani înstăriți, Ioan și Paraschiva Radu. Demetrie Radu a mai avut trei frați: Iacob Radu (renumit istoric și canonic); Nicolae Radu și Todorica Teiușan.
Potrivit fratelui său Iacob Radu, Demetrie Radu s-ar fi născut pe 7 Noiembrie 1861, însă într-o copie a certificatului de naștere, aflată în Arhivele Naționale Serviciul Județean Bihor, este trecută ca ziua nașterii 26 Octombrie 1862.
Demetrie Radu a urmat şcoala primară la călugării franciscani din Aiud, iar cele șase clase de liceul, la Blaj. În anul 1879, Mitropolitul Ioan Vancea l-a trimis la Roma, la Colegiul Sf. Atanasie, unde își va încheia studiile liceale. A studiat Filosofia și Teologia la Propaganda Fide din Roma, luându-și doctoratul în Teologie, pentru care a primit de la papa Leon al XIII-lea o medalie de aur. 
Pe data de 26 Iulie 1885 a fost hirotonit preot celib în Roma, după care a revenit la Blaj, de unde, în Mai 1886, a fost trimis la Bucureşti, ca paroh pentru credincioșii greco-catolici. Pe atunci, în București nu exista biserică greco-catolică.
A fost numit profesor la Seminarul catolic din Cioplea, o comună la marginea Bucureştilor, oficiind și predicând la Catedrala Catolică ”Sfântul Iosif”. A ocupat și funcția de director al nou înființatului Seminar romano-catolic de pe lângă Catedrală. Eruditele sale predici în română, franceză, germană și italiană, atrage atenția casei regale, astfel Carol I și Ion C Brătianu îl trimit, în două rânduri, la Vatican, cu misiuni diplomatice.
La stăruinţa împăratului Francisc Iosif, care-l cunoscuse, iniţial din spusele unui apropiat al său, apoi direct în timpul unei vizite făcute de el la Bucureşti, Dimitrie Radu a fost numit episcop de Lugoj pe 22 Noiembrie 1896. Va petrece la Lugoj șase ani.
Pe 16 August 1903 este instalat la Oradea în scaunul episcopal. Venirea la Oradea a lui Demetrie Radu a însemnat pentru această comunitate un real sprijin atât pe plan spiritul, cât şi politic şi cultural. Demetrie Radu a fost un mare susţinător al culturii româneşti, al şcolilor din Oradea şi Beiuş.
În calitate de episcop al Oradiei, s-a preocupat de ridicarea unor edificii noi sau refacerea celor vechi, de îmbogăţirea patrimoniului eparhiei. Palatul Episcopal Greco-Catolic din Piaţa Unirii a fost unul dintre aceste edificii. Demetrie Radu recurge la serviciile renumitului arhitect Rimanóczy Kálmán junior. Inaugurarea noii reşedinţe episcopale a avut loc pe data de 11 Iunie 1905. Momentul finalizării investiţiei a fost gravat pe un portal romanic-bizantin de la etaj, inscripţia fiind vizibilă şi astăzi: A.D. MCMV DEMETRIUS RADU EPISCOPUS (Anul Domnului 1905. Demetrie Radu, Episcop).
De asemenea, a sprijinit mişcarea culturală şi naţională a românilor din Transilvania. Episcopul a activat şi în plan politic, susţinând interesele românilor din Imperiul Austro-Ungar. A fost unul dintre delegații din oficiu la Alba Iulia, fiind ales co–președine al Marii Adunări Naționale din 1 Decembrie 1918.
După Marea Unire din 1918, nu s-a mai putut întoarce în Oradea, decât în Mai 1919, după ce Armata Română a eliberat Bihorul. La 23 Mai 1919 a primit, în Palatul Episcopal din Oradea, pe regele Ferdinand şi regina Maria, împreună cu suita lor, salutând, la banchetul dat cu acea ocazie, eliberarea Transilvaniei de către Armata Română.
Demetrie Radu a fost una dintre cele mai importante personalităţi orădene, fiind senator „de iure” în Parlamentul României. Soarta celui care a ridicat din temelii noua reşedinţă episcopală din Oradea, episcopul Demetrie Radu, va fi pecetluită în primul atentat cu bombă din istoria României, orchestrat de o grupare teroristă de extremă stângă. El va fi ucis în Senatul României, pe 8 decembrie 1920, în timp ce rostea un discurs public.
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş