AUGUSTIN MAGHIAR – CANONIC GRECO-CATOLIC
Născut la 23 ianuarie 1880, în Sanislău, jud. Sălaj
Decedat la 16 iulie 1952, la închisoarea Sighet
Studii: Facultatea de Teologie și Litere la Budapesta
Rectorul Seminarului Unit din Oradea, Canonic al Catedralei Unite din Oradea, prepozit capitular, vicar general diecezan
Delegat de drept din partea Despărțământului din Oradea al ”Astrei”
Augustin Maghiar s-a născut în familia învățătorului din Sanislău, Paul Maghiar și a Tereziei Dragoș[1].
A fost hirotonit preot în 1905[2], iar din 1909 este numit profesor de religie și limba română la Liceul premonstratens, ocupând și postul de vicerector al Seminarului ”Leopoldin”.
În 1914, a fost ales în funcția de vicepreședinte în comitetul de conducere al Despărțământului din Oradea al ”Astrei”. În această calitate, s-a aflat pe lista de delegați din oficiu la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
În 1927 este numit canonic capitular și rector al Seminarului Greco-Catolic Teologic din Oradea, iar din 1928 va ocupa scaunul de senator în Parlamentul României.
În anul 1948, după desființarea Bisericii Greco-Catolice, respectiv după arestarea episcopului greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frențiu, vicarul Augustin Maghiar a fost desemnat locțiitor de episcop. În această calitate, a primit ”facultatea de a face toate dezlegările dictate de împrejurări, acordând preoților facultatea de a putea oficia liturghia singuri, fără a avea nevoie de haine, ci numai de o bucată de pâine și vin sau în lipsa vinului apa”[3].
La vârsta de 70 de ani, Augustin Maghiar a fost arestat pe 1 iulie 1950 și dus la închisoarea Sighet. Aici a fost izolat în camera 36. Ar fi reușit să pătrundă în celula lui Iuliu Maniu, spovedindu-l[4]. Este primul martir al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea. A decedat pe 16 iulie 1951, iar trupul său a fost aruncat într-o groapă, fără cruce, în Cimitirul Săracilor, de la marginea Sighetului.
Fiul său, Augustin Maghiar, polițist, a făcut și el detenție politică în timpul regimului comunist[5].
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Gheorghe Şanta, “A murit ca un martir”, în Informţia zilei de duminică, Satu Mare, din 27 mai 2012
[2] Vasile Andercău, “În memoria Prepozitului Augustin Maghiar 1880 – 1951”, în Vestitorul Unirii, nr. 7 din 1996, Oradea, p. 5
[3] Ovidiu Horea Pop, „Aspecte din perioada de ilegalitate a Bisericii Române Unite: rezistenţa în Episcopia Unită de Oradea”, în Vestitorul, din mai 2009, p. 14
[4] Informaţie oferită de Mariana Straciuc, strănepoata lui Augustin Maghiar. Arhiva personală Cristina Liana Puşcaş
[5] Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond Penal, Dosar P 027859 vol. 1 şi vol. 3, Augustin Magiar (fiul – n.n)