TEODOR NEȘ – PROFESOR ȘI INSPECTOR ȘCOLAR
Născut la 26 martie 1891, în Mădăras, jud. Bihor
Decedat la 29 mai 1975, în Bucureşti
Studii: Colegiul ”Eotvos Lorand” Budapesta
Director al Liceului ”Emanuil Gojdu”; inspector general al Ținutului Someș, Ținutului Bucegi și Capitală; angajat al Ministerului Educației
Participant la Marea Adunare Naţională
Familia sa este atestată documentar încă din anul 1770[1]. ”Am crescut 7 persoane cu părinții într-o cameră fără dușumea, pe jos pământ bătut și murluit. Ferestre mici. Lampă mică cu gaz. Tatăl meu a fost țăran sărac”[2], mărturisește Teodor Neș.
În perioada iulie 1914 – 31 octombrie 1918, Teodor Neș s-a aflat pe front, sub steagul Austro-Ungar. Revenit acasă, pe 3 noiembrie 1918, a fost numit comandantul Gărzii Naționale din Tinca și, în această calitate, participă la Marea Adunare de la Alba Iulia.
”La Alba Iulia, am coborât duminica dimineaţa; am străbătut străzile până la cetate, alipindu-ne grupului bihorenilor. Întregul platou Horia părea un ocean presărat cu zeci de insule de mase compacte de oameni, care în vremea friguroasă băteau cu piciorul pe loc, să se încălzească, până la sosirea vestitorilor cu hotărârea din sala Adunării Naționale. Mulțimea de oameni de pe platou și delegații oficiali din sala festivă erau într-o continuă osmoză de sentimente vehiculate prin cine știe ce mijloace tainice. Uralele și lozincile noastre băteau în geamurile sălii de conferință, înfierbântau atmosfera din lăuntru până la temperatura critică, când sala ca un singur om a strigat: «Vrem Unirea, fără condiții»”[3], rememorează Neș.
Pentru faptele sale, locotenentul Neș a fost arestat în 1/14 februarie 1919 de niște soldați unguri înarmați[4].
Teodor Neș, unul dintre cei mai apreciați dascăli din Bihor, și-a început cariera didactică în septembrie 1919 la Gimnaziul real de stat Oradea (actualul C.N. ”Emanuil Gojdu”), a cărui destine le-a condus din 1925 până în 1938. A fost președintele asociației culturale ”Astra”, a fost autorul monumentalei lucrări ”Oameni din Bihor” și a colaborat la cele mai prestigioase reviste din Bihor și țară. A fost autor de manuale și broșuri de popularizare a științei[5].
A încetat din viață, la București, în 29 mai 1975.
Autor: dr. Cristina Liana Puşcaş
[1] Arhiva Muzeului Ţării Crişurilor, Dosar nr. 11476. Dosar care cuprinde un caiet și mai multe însemnări, notițe și informații (arbore genealogic) despre familia Neș, f. 1.
[2] Stelian Vasilescu, Oameni din Bihor 1940 – 2000 – dicționar sentimental, vol. I, Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002, p. 372
[3] Ion Isaiu, “Drumul bihorenilor la Alba Iulia”, în Crişana, nr. 11403 din 1983, p. 2
[4] Viorel Faur, Generaţia Marii Uniri. Evenimentele din Bihor (decembrie 1918-aprilie 1919). Documente, Ediţia a II-a, Editura Universităţii din Oradea, 2013, p. 157
[5] Informaţie oferită de Alexandru Pop, nepotul lui Teodor Neş. Arhiva personală Cristina Liana Puşcaş